Publicat pe 2 aprilie 2008

Copilul neintelegator

Sublimul glasui: "(...) Sa luam de pilda un copil nestiutor, nu tocmai copt la minte. Sa zicem ca-l dor maselele, un dinte il chinuie, il frige, il sfredeleste.

Se duce in graba la un medic priceput, si-i spune necazul: «Binevoieste, mult cinstite doftor, a-mi lua durerea cu arta dumitale si-n locul ei sa simt placere si desfatare.»

Si medicul ii raspunde: «Copile drag, cu arta mea altceva nu pot sa fac decat sa-ti inlatur durerea.»

Copilul insa, fara socotinta, incepe sa se jeluiasca: «Vai mie, mult m-a chinuit dintele asta, m-a fript, m-a sfredelit, ca de-acu incolo mi-ar veni si mie bine sa simt placere, si o usoara desfatare. Am auzit vorbindu-se de doftori priceputi, vestiti, in stare s-o faca si pe asta, si am crezut ca dumneata te numeri printre ei.»

Si copilul fara minte alearga la un vraci, la un doctor-minune din tara Gandarilor, din aceia care umbla prin targuri, si pun un crainic sa strige pe uliti cu surle si timpane: «Sanatatea-i bunul cel mai de pret. Sanatatea e telul omului. Sanatate deplina, infloritoare, madulare sprintene, si in vine si in incheieturile trupului multamire si placere ca la zei, poate dobandi cu ajutorul meu pana si cel mai neteafar dintre voi, in schimbul unui neinsemnat dar de jertfa.»

Copilul nostru se repede la sarlatan si-si varsa focul: «Binevoieste prea cinstite doftor, a-mi lua durerea cu arta dumitale si-n locul ei sa simt placere si desfatare.»

Si vrajitorul ii raspunde: «Copile drag, chiar asta mi-e mestesugul.» Si dupa ce vara in buzunar banii copilului, ii atinge cu-un deget dintele bolnav, ii face un farmec si durerea se preface indata intr-o minunata senzatie de placere. Si copilul fara minte alearga vesel acasa, plin de incantare. Dar nu trece multa vreme si placerea se stinge, si in locul ei durerea apare din nou. De ce oare? Pentru ca pricina raului n-a fost inlaturata.

Acum, pelerinule, sa luam un om in toata firea, cu mintea sanatoasa, care sufera de dureri de masele, un dinte il chinuie, il sfredeleste.

Se duce la un medic priceput, om cu faima, si-i spune necazul: «Binevoieste, mult cinstite doftor, a-mi lua durerea cu arta dumitale.»

Si doctorul ii raspunde: «Dragul meu, daca nu-mi ceri mai mult, ma pot bizui pe arta mea.»

«Ce as putea sa-ti cer altceva?» intreaba omul cu judecata.

Si medicul ii cerceteaza dintele si gaseste pricina durerii in coptura de la radacina. «Du-te acasa, ii zice, dragul meu, si-n locul asta sa-ti pui o lipitoare. Dupa ce va fi supt si se va fi deslipit, oblojeste-ti rana cu buruienile astea. Atunci puroiul si sangele stricat se scurg afara, si durerea inceteaza.»

Si omul cu mintea sanatoasa se intoarce acasa, si face intocmai cum a fost invatat. Durerile inceteaza, si nu se mai intorc. De ce oare? Pentru ca raul a fost curmat din radacina."