Publicat pe 26 ianuarie 2008

Detectia celui mai slab ecou radar de la Luna

O echipa de cercetatori americani de la Laboratorul de Cercetari Navale, Laboratorul de Cercetari al Fortelor Aeriene, baza aeriana Kirkland din New Mexico si de la Universitatea din New Mexico au detectat ecoul radar reflectat de Luna cu frecventa cea mai joasa utilizata vreodata de receptori localizati pe Pamant.

In experimentul radar lunar (mai corect numit experiment radar bistatic), un emitator de mare putere folosit de programul HAARP (Air Force/Navy High Frequency Active Auroral Research Program) localizat in Alaska, a transmis unde radio de mare putere catre Luna. Semnalul reflectat si atenuat datorita distantei mari pana la Luna si inapoi, a fost detectat de antene de receptie localizate in New Mexico.

Dr. Paul Rodriguez, consultant stiintific in divizia de tehnologia informatiei de la NRL, care a conceput si propus experimentul a spus ca "analiza ecoului furnizeaza informatii asupra proprietatilor solului aflat sub suprafata Lunii, fiindca semnalul radar de freventa joasa se propaga pana la adancimi variabile.
Este similar sonarului, cu exceptia faptului ca folosim unde electromagnetice in locul undelor sonore. Experimentul ne permite de asemenea sa studiem intractiunea ecoului cu ionosfera terestra, deoarece ionosfera este doar partial transparenta la frecvente joase."

In timpul experimentului care a avut loc pe 28 si 29 octombrie 2007, semnalele radar de la HAARP au folosit frecventa de 7.4075 MHz si 9.4075 MHz. Atat semnalul transmis cat si ecoul de la Luna au fost detectate de Dr. Kenneth Stewart de la divizia de detectie indepartata a NRL, and Brian Hicks, inginer la NRL, cu antene construite pentru Long Wavelength Array (LWA).
LWA este un interferometru radio construit in desertul din New Mexico de catre UNM, NRL, laboratoarele de cercetare aplicata de la Universitatea Texas din Austin, Virginia Tech si Laboratorul National din Los Alamos pentru studiul fizicii spatiului si astrofizica.

Semnalele cu frecventa de 7.4045MHz receptionate in 28 si 29 Oct 2007. Figura arata reflexiile ionosferice si ecourile lunare pentru trei dintre cele peste 1400 de impulsuri HAARP receptionate de una dintre antenele LWA in New Mexico.

Antena radar a fost aliniata sa urmareasca si sa ilumineze Luna in mod direct. Puterea sa totala de aproape 3.6 MW, a fost folosita sa transmita impulsuri de doua secunde la fiecare cinci secunde intr-un interval de doua ore in fiecare zi, cate o ora la fiecare frecventa.
Folosind aceasta succesiune de impulsuri, ecoul ajunge inapoi la Pamant dupa 2.4 secunde, unde este recunoscut imediat, ceea ce permite cercetatorilor sa distinga ecoul lunar de semnalul provenind direct de la emitatorul HAARP.

Semnalul de la emitator a ajuns la antenele de receptie din New Mexico prin reflexie in ionosfera, regiunea atmosferei terestre aflata intre 50 si 400 Km altitudine care este partial ionizata de radiatia solara.

Ecoul radar de la Luna masurat la 7.4075 MHz este considerat ca avand cea mai scazuta frecventa (cea mai mare lungime de unda) la care masuratorile radar bistatice au fost executate. "Desi ecouri lunare au fost detectate inainte la frecvente mai inalte, este interesant sa le masuram in timp real sub luna plina in desetul New Mexico," a spus Hicks.

Membrii echipei implicata in experimentul HAARP-LWA au fost: Dr.Paul Rodriguez, Dr. Kenneth Stewart, Brian Hicks, Dr. Nagini Paravastu si Edward Kennedy de la NRL; Dr. Paul Kossey de la AFRL Research Vehicles Directorate; and Dr. Lee J Rickard de la UNM.

Campul de antene de frecventa joasa

HAARP