Știință

    Asteroidul care a dus la pieirea dinozaurilor a ridicat instant un munte cât Everestul

    Cercetări recente, bazate pe foraje şi analiza rocilor, arată că asteroidul care a şters dinozaurii de pe faţa Pământului în urmă cu 66 milioane de ani, a făcut suprafaţa dură a planetei să se mişte în sus şi în jos ca un fluid.



    Chicxulub, Peninsula Yucatan.


    Studiul confirmă un model foarte dinamic, foarte energic, pentru formarea craterului. La un moment dat, un munte mai mare decât Everestul a fost aruncat în sus înainte să se prăbuşească înapoi într-un şir de vârfuri mai mici, şi totul în doar câteva minute.

    Resturile aruncate în atmosferă au întunecat cerul şi au făcut clima globală să se răcească timp de luni, poate chiar ani, ducând la dispariţia multor creaturi, nu doar a dinozaurilor.

    Echipa de cercetători a forat în aşa-numitul crater Chicxulub, acum îngropat sub sedimentele venite din Peninsula Yucatan din Mexic.

    Un asteroid cu o lăţime de 15 km a săpat în crusta Pământului o cavitate ca un castron, largă de 100 km şi adâncă de 30 km.

    Instabile, şi sub efectul gravitaţiei, laturile acestei depresiuni au început imediat să se prăbuşească spre interior.

    În acelaşi timp, centrul cavităţii a revenit, ridicând rapid un munte mai mare decât Himalaya, înainte de a se prăbuşi imediat pentru a acoperi marginile orientate spre interior ale găurii iniţiale, lăsând în urmă un crater de peste 200 km lărgime şi câţiva kilometri adâncime. Zona centrală a revenit şi s-a relaxat, producând un vârf inelar în interior.

    În cazul în care acest model, numit modelul de colaps dinamic este corect, rocile au călătorit kilometri spre exterior, apoi în aer peste 10 km, şi înapoi în jos şi spre exterior, 10 km. Deci călătoria lor totală ar fi ceva de genul 30 km, în doar 10 minute.

    Totul s-a întâmplat ca atunci când un cub de zahăr cade într-o ceaşcă de ceai. Lichidul se retrage mai întâi din calea cubului, se deplasează înapoi şi în sus, înainte de a cădea în final din nou.

    Atunci când asteroidul a lovit Pământul, rocile lovite şi-au pierdut coeziunea, frecarea dintre ele s-a redus dramatic, şi s-au comportat ca un fluid.

    Astăzi, o mare parte din crater este în larg, îngropată sub 600 metri de sedimente. Pe uscat este acoperit de depuneri de calcar, dar conturul este vizibil. Este evidenţiat într-un arc de doline celebre, numite cenotes.

    30 NOIEMBRIE 2016

    © 1991-2024 The Titi Tudorancea Bulletin | Titi Tudorancea® este Marcă Înregistrată | Condiţii de utilizare
    Contact