Biografie

Ion Marin Sadoveanu

Prozator, poet, dramaturg şi eseist român, cronicar dramatic şi istoric al artei teatrale, catalizator al mişcării artistice interbelice.

1893 — La 15 iunie se naşte la Bucureşti, Iancu Leonte Marinescu, viitorul Ion Marin Sadoveanu, fiul medicului Nicolae Marinescu şi al Emiliei Marinescu, născută Petrescu.

Şcoala primară o face la Constanţa, unde tatăl său era medic primar. A urmat gimnaziul „Mircea cel Bătrân” pe care l-a absolvit în 1908

1908-1912 — Urmează Liceul „Sf. Sava" din Bucureşti.

1912 — Debutează cu poezia Apus în "Revista celor şase", scoasă împreună cu alţi colegi de liceu. Debut publicistic în "Flacăra".

1912-1916 — Urmează Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti.

1914 — Călătoreşte în Elveţia.

1919 — Se căsătoreşte cu Maria Bârsan, viitoarea actriţă Marietta Sadova.

1919-1921 — Studii de drept si germanistică la Paris. Frecventează lecţiile teatrale ale lui Jacques Copeau şi Lugne-Poe.

1920 — Moare tatăl său.

1921 — Împreună cu Tudor Vianu, fondează cercul "Poesis", cu scopul de a populariza, prin conferinţe, fenomenul artistic european. Colaborează la "Viaţa Românească" şi "Gândirea".

1926 — Debutează cu publicarea volumului Dramă şi teatru, analiză a fenomenului teatral atât ca text, cât şi ca spectacol. Este inspector al teatrelor, apoi inspector general.

1927 — Publică misterul dramatic Anno Domini şi drama în versuri Metamorfoze. Divorţează de soţia sa, Maria Bârsan.

1930 — Publică volumul de versuri în maniera tradiţionalistă Cântece de rob.

1932 — Apare piesa de teatru Molima, impregnată de o atmosferă ibseniană. La iniţiativa sa este inaugurată Academia de Studii Teatrale.

1933 — Publică De la Mimus la Baroc, antologie de texte dramatice adnotate.

1933-1940 — Este director general în Ministerul Cultelor şi Artelor.

1934 — Traduce Richard al lll-lea de Shakespeare. Participă la Congresul internaţional al Teatrului, la invitaţia lui Luigi Pirandello.

1939 — Călătoreşte prin Europa. Se căsătoreşte cu actriţa Marietta Anca, dar divorţează doi ani mai târziu.

1941-1942 — Este redactor la „Timpul”.

1942 — Publică Drama şi teatrul religios în Evul Mediu, sectiune a unei proiectate Istorii universale a dramei şi teatrului.

1944 — Publică Sfârşit de veac în Bucureşti, o capodoperă românească de tip balzacian.

1945 — Scrie la romanul Zorii Bunei-Vestiri, rămas nepublicat.

1950 — Traduce Roşu şi negru de Stendhal. Este redactor la „Universul”.

1956-1958 — Este director al Teatrului National „I. L. Caragiale" din Bucureşti. Traduce Uimitoarele călătorii şi aventuri pe uscat şi pe apă ale Baronului von Miinchhausen.

1957 — Publică Ion Sântu, romanul unei formaţii spirituale. Traduce Ulciorul sfărâmat de Heinrich von KIeist.

1958 — Este membru al Comisiei Naţionale UNESCO.

1959 — Publică romanul Sistemul celor 24 de sori.

1962 — Publică Taurul mării, în care evocă viaţa din vechiul oraş dobrogean Histria.

1963 — Publică nuvela Akho şi Tao. A fost decorat cu Ordinul Muncii cl. a-II-a.

1964 — La 2 februarie, Ion Marin Sadoveanu moare la Bucureşti, în biroul său.