Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Topirceanu

    Th. Speranţia: Câinele ovreiului

    "Anecdotă pipărată"

    Într-un an, cândva-ntr-o vară,
    Nu ştiu unde, în ce sat,
    Un ovrei mergând cu marfă
    Într-o curte a intrat.
    Şi cum intră el pe poartă
    Cu bagajul la spinare,
    Hop, îi sare înainte
    Un dulău urât şi mare.
    ,,Ce să fac acum? se-ntreabă
    Bietul Iţic supărat.
    Dacă strig să vie omul,
    Pân' să vie — m-a mâncat!
    Dacă plec pe poartă iară, —
    Aş pleca eu bucuros,
    Dar dulăul e în stare
    Să m-apuce pe din dos...
    Nici încolo, nici încoace,
    Eu mai bine stau pe loc;
    Şi-am să-l iau cu vorbă bună, —
    Chiar aşa să am noroc!"
    — Moi Grivei, zic zou, ascultă,
    De când umblu eu pe jos
    N-am văzut în toată lumea
    Un căţel aşa frumos!
    Mă mai duc la târg eu, lasă,
    Ţi-oi aduce un covrig.
    Ce folos ai dacă latri?
    Parcă-ţi iese vrun câştig?
    Moi Grivei, tu eşti cuminte,
    Ce-ai cu mine de-mpărţit?
    Am venit la badea Gheorghe, —
    Ei şi ce-i dac-am venit?
    N-am să stau un an la dânsul,
    Plec îndată la haham...
    Dar dulăul se repede
    Şi mai tare: Ham! ham ham!
    — Stai pe loc! Ai-vei mi-e frică!
    Ci păcat că n-am o puşcă!
    Badi Gheorghe, badi Gheorghe,
    Ieşi afară că mă muşcă!
    Badea Gheorghe iese-n uşă,
    Dă c-o piatră după câine
    Şi-apoi zice: — Nu te teme!
    Ţine-ţi inima, jupâne!
    Nu ştii vorba românească
    De la moşi-strămoşi lăsată,
    Că un câine care latră
    Nu te muşcă niciodată?
    — Ştiu proverbul — zice Iţic —
    Că-l avem şi la ovrei,
    Ştiu prea bine... dar e vorba
    Dacă-l ştie şi Grivei!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA