Extincţia megafaunei din ultima epocă de gheaţă pornită de excesul de umiditate

Un nou studiu a descoperit creşteri majore ale umidităţii mediului care au avut loc chiar înainte de extincţia în masă a speciilor megafaunei, cu 11000-15000 de ani în urmă.

Megafaună din nordul Spaniei.

Potrivit University of Adelaide's Australian Center for Ancient DNA (ACAD), umiditatea persistentă, cauzată de topirea permafrostului la sfârşitul ultimei perioade glaciare, a contribuit la formarea unor pajişti bogate în turbării.

Folosind mai mult de 500 de oase datate cu radiocarbon de la animale precum bizoni, cai şi lame, echipa de cercetători a reuşit să descopere rolul pe care l-a jucat umezeala mediului în dispariţia animalelor megafaunei.

Se pare că unele specii nu au putut să se adapteze la condiţiile schimbărilor de mediu.

Efectele creşterii umidităţii apar în întreaga Europă, în Siberia şi în America. Timpul a variat între regiuni, dar se potriveşte cu colapsul gheţarilor şi a permafrostului şi apare chiar înainte ca majoritatea speciilor să dispară.

Odată cu schimbarea condiţiilor, sursele de hrană pentru o serie de specii au dispărut, ceea ce înseamnă că nu au avut şansa de a supravieţui schimbării de mediu.

Megafauna din pajişti a fost critică pentru lanţurile alimentare. Au acţionat ca pompe uriaşe care au schimbat substanţele nutritive în jurul peisajului.

Când influxul de umezeală a împins pădurile şi tundrele pentru a înlocui pajiştile, ecosistemul s-a prăbuşit şi a luat mult din megafaună cu el.

23 APRILIE 2017

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Cercetătorii au găsit o explicaţie pentru ultima perioadă glaciară

O echipă de cercetători de la Universitatea din Stockholm, Suedia, au descoperit că placa de gheaţă scandinavă a jucat un rol mult mai important decât se credea anterior, în debutul perioadei reci cunoscută sub denumirea de Ice Age.

Creatură misterioasă descoperită în Siberia

O misterioasă creatură marină a fost descoperită în largul coastelor Siberiei, pe insula Sahalin. Ea are dimensiunea a două fiinţe umane adulte, un nas imens ca un cioc de pasăre şi coada formată din păr şi pene.

Rozatoarele au o vedere dubla a lumii

Cercetatorii de la Max Planck Institute for Biological Cybernetics au ajuns la concluzia ca rozatoarele isi muta ochii in directii opuse, astfel incat sa pastreze mereu un ochi indreptat asupra spatiului aerian de deasupra lor. Ei au folosit camere miniaturale de mare viteza, fixate pe capul acestora si au descoperit ca fiecare ochi se misca intr-o directie diferita, in functie de schimbarea capului animalului, desi informatiile vizuale de la ochi sunt procesate similar cu al altor mamifere.

O substanţă din plante creşte conexiunile cerebrale

Apigenina, o substanţă găsită în patrunjel, cimbru, muşeţel şi ardei roşu, îmbunătăţeşte formarea neuronilor şi întăreşte conexiunile dintre celulele creierului, un posibil tratament pentru boli cum ar fi schizofrenia, depresia, Alzheimer şi Parkinson.

Un hormon controlează pofta de zahăr şi alcool

Oamenii de ştiinţă americani au descoperit un hormon sintetizat de ficat, care ar putea reduce pofta de zahăr şi alcool şi i-ar ajuta pe cei care suferă de diabet sau obezitate.

Sapte noi factori de risc genetici asociati cu degenerescenta maculara legata de varsta

Un grup international de cercetatori au descoperit sapte regiuni noi ale genomului uman – numite loci – asociate cu un risc crescut de a face o boala de ochi, cunoscuta ca degenerescenta maculara legata de varsta, una dintre principalele cauze de orbire.